Author name: Viorica Pîrlii

Introducere Psihoterapia este un proces terapeutic care urmărește să amelioreze simptomele psihopatologice, să promoveze schimbări comportamentale pozitive, să îmbunătățească relațiile interpersonale și să faciliteze dezvoltarea personală și adaptarea eficientă la diversele provocări ale vieții. Există multiple forme de psihoterapie, fiecare având abordări și tehnici specifice.  Diferențele dintre principalele tipuri de psihoterapie Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o abordare care se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor si comportamentelor disfuncționale. Conform acestei abordări, gândurile influențează emoțiile și comportamentele, iar schimbarea modului în care gândim poate duce la schimbări pozitive în comportament și sănătatea mintală. TCC utilizează tehnici precum restructurarea cognitivă, expunerea graduală, tehnicile de relaxare și de rezolvare a problemelor. Terapia umanist-experiențială pune accentul pe autoactualizare și dezvoltarea potențialului personal. Aceasta este centrată pe client și promovează o relație terapeutică bazată pe empatie, acceptare necondiționată și congruență. Scopul este de a crea un mediu sigur în care clienții își pot dezvolta propriile resurse interioare pentru a face față problemelor.  Psihanaliza sau terapia psihodinamică se concentrează pe explorarea inconștientului și a modului în care experiențele timpurii influențează gândirea și comportamenul actual. Terapeuții psihodinamici folosesc tehnici precum asociațiile libere, interpretarea viselor și analiza transferului pentru a aduce la suprafață conflictele inconștiente. Scopul este de a ajuta pacienții să devină conștienți de aceste conflicte și să le rezolve, îmbunătățindu-le astfel sănătatea mintală. Terapia sistemică se concentrează pe relațiile și dinamica dintre membrii unei familii sau ale unui grup. Aceasta abordează problemele individuale în contextul sistemului familial sau de grup mai larg și explorează modul în care tiparele de interacțiune afectează sănătatea mintală a fiecărui membru.  Tehnicile de mindfulness și beneficiile acestora Mindfulness, sau atenția conștientă, este o practică derivată din tradițiile meditative orientale care implică focalizarea atenției asupra momentului prezent, fără a judeca sau a reacționa impulsiv la gânduri, emoții, senzații. Meditația mindfulness presupune focalizarea atenției asupra respirației sau a unui obiect specific pentru a rămâne prezent în moment. Gândurile sunt observate pe măsură ce apar și sunt lăsate să treacă fără a le judeca sau analiza. Scanarea corpului este o altă tehnică de mindfulness în care atenția este direcționată sistematic asupra diferitelor părți ale corpului, observând orice senzație fără încercarea de o schimba. Alte practici de mindfulness includ activități zilnice, precum mersul pe jos sau mâncatul, realizate cu atenție și conștientizare deplină.  Practicarea tehnicilor de mindfulness oferă numeroase beneficii, precum: Importanța consilierii psihologice în viața cotidiană Consilierea psihologică este o resursă valoroasă pentru menținerea și îmbunătățirea sănătății mintale, gestionarea stresului și a anxietății, dezvoltarea personală și îmbunătățirea relațiilor interpersonale. Într-o lume tot mai complexă și solicitantă, consilierea psihologică oferă un sprijin esențial pentru navigarea provocărilor vieții și pentru atingerea unei stări de bine durabile. Aceasta contribuie la dezvoltarea mecanismelor sănătoase de coping, creșterea rezilienței și a capacității de a face față provocărilor vieții, atingerea obiectivelor personale, valorificarea punctelor forte și dezvoltarea încrederii în sine. Referințe: Daniel, D. (2006). Psihologie clinică și psihoterapie: fundamente. PoliromDavis, D. M., & Hayes, J. A. (2012, July 1). What are the benefits of mindfulness? Monitor on Psychology, 43(7). Viorica PîrliiPsiholog clinician/Terapeut ABA

Introducere Emoțiile joacă un rol esențial în viața noastră de zi cu zi, influențând deciziile, relațiile și starea generală de bine. Înțelegerea și gestionarea acestora pot fi cheia către o viață mai împlinită și mai echilibrată. În continuare vom explora trei aspecte importante legate de psihologia emoțiilor: importanța gestionării emoțiilor, recunoașterea și gestionarea emoțiilor negative și rolul inteligenței emoționale în relațiile interpersonale. Importanța gestionării emoțiilor în viața de zi cu zi Gestionarea emoțiilor este o abilitate esențială în viața noastră, având un impact semnificativ asupra sănătății mintale și fizice, relațiilor interpersonale și succesului în diverse domenii. Gestionarea emoțiilor ne permite să creăm și să menținem o stare de echilibru interior. Atunci când suntem capabili să recunoaștem, să înțelegem și să ne reglăm emoțiile, suntem mai puțin predispuși la stres excesiv sau anxietate. Aceasta ne ajută să ne concentrăm mai bine, să luăm decizii mai raționale și să gestionăm conflictele într-un mod constructiv. Totodată, gestionarea emoțiilor contribuie la îmbunătățirea relațiilor interpersonale. Prin exprimarea adecvată a emoțiilor proprii și înțelegerea reacțiilor emoționale ale celorlalți, reușim să evităm conflictele nejustificate și să dezvoltăm relații mai armonioase. Nu în ultimul rând, gestionarea emoțiilor este esențială pentru succesul profesional. Indiferent de domeniul în care activăm, abilitatea de a ne controla emoțiile în situații de presiune, de a gestiona eșecurile și de a rămâne concentrați și motivați sunt factori esențiali pentru performanță.  Cum să recunoști și să îți gestionezi emoțiile negative Într-o lume plină de provocări și presiuni, capacitatea gestionare a emoțiilor negative poate face diferența între a fi copleșit de ele sau a le transforma în experiențe de învățare și creștere personală. Primul pas în gestionarea emoțiilor este conștientizarea acestora.  După ce ai conștientizat emoțiile negative, următorul pas este să înveți cum să le gestionezi într-un mod echilibrat și constructiv. Respirația profundă, exercițiile fizice și meditația sunt metode eficiente pentru reducerea stresului și a anxietății. De asemenea, exprimarea emoțiilor prin scris sau vorbit cu un prieten apropiat poate fi extrem de benefică. Este important să găsim metode care funcționează cel mai bine pentru noi și să le includem în rutina noastră zilnică. Rolul inteligenței emoționale în relațiile interpersonale Inteligența emoțională se referă la capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona  propriile emoții, precum și pe ale celorlalți. Aceasta include abilități precum conștientizarea emoțională, reglarea emoțională,  empatia și abilitățile sociale. Inteligența emoțională este un factor cheie în construirea și menținerea relațiilor sănătoase, contribuind la dezvoltarea unei comunicări deschise și empatice, la gestionarea conflictelor în mod constructiv și la crearea unor legături mai profunde și autentice. Persoanele cu un nivel ridicat de inteligență emoțională sunt capabile să exprime clar și adecvat  emoțiile lor și să fie atente la emoțiile celorlalți, evitând neînțelegerile. De asemenea, știu să gestioneze conflictele într-un mod constructiv, rămânând calme și găsind soluții pentru problemele apărute. Capacitatea de înțelege perspectiva celuilalt și de a negocia rezolvări echitabile este esențială în acest proces. Inteligența emoțională  ajută, totodată, la adaptarea la diverse schimbări și provocări în relații. Capacitatea de a gestiona schimbările în dinamica relațională contribuie la menținerea unor relații echilibrate și satisfăcătoare pe termen lung. Concluzie În concluzie, dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor și de inteligență emoțională este un element esențial pentru îmbunătățirea calității vieții personale și profesionale, precum și pentru construirea și menținerea unor relații sănătoase și satisfăcătoare. Dezvoltarea acestor abilități aduce beneficii pe termen lung, contribuind la o viață mai echilibrată, mai împlinită și mai armonioasă. Referințe: Goleman, D. (2007). Emotional Intelligence (10th ed.). Bantam Books.Gross, J. J. (2008). Emotion regulation. Handbook of emotions, 3(3), 497-513.Schutte, N. S., Malouff, J. M., Bobik, C., Coston, T. D., Greeson, C., Jedlicka, C., … & Wendorf, G. (2001). Emotional intelligence and interpersonal relations. The Journal of social psychology, 141(4), 523-536. Viorica PîrliiPsiholog clinician/Terapeut ABA

Introducere Autismul este o tulburare de dezvoltare care afectează comportamentul, comunicarea și interacțiunea socială a copiilor. Intervențiile timpurii și susținute sunt esențiale pentru progresul copiilor cu autism. Unul dintre factorii critici în succesul acestor intervenții este consecvența părinților. Aceasta implică menținerea unor practici constante în abordările terapeutice și educative.  De ce este importantă consecvența părinților? Copiii cu autism se simt mai în siguranță atunci când există o rutină clară și previzibilă Consecvența părinților în menținerea acestor rutine ajută la reducerea anxietății și a comportamentelor problematice. Părinții care mențin o rutină regulată pentru mesele, somnul și activitățile copilului lor contribuie la un mediu predictibil, care facilitează învățarea și dezvoltarea. Terapia pentru copiii cu autism nu se limitează doar la sesiuni formale cu terapeuții. Părinții care aplică tehnicile terapeutice în activitățile de zi cu zi ale copiilor lor pot observa progrese semnificative. Consecvența în aplicarea strategiilor terapeutice de către părinți este esențială pentru consolidarea abilităților învățate, ajutând copilul să generalize aceste abilități în diverse contexte. Consecvența în comunicare este crucială pentru dezvoltarea limbajului și a abilităților sociale la copiii cu autism. Părinții trebuie să folosească metode de comunicare clare și să repete frecvent aceleași expresii și gesturi pentru a ajuta copilul să înțeleagă și să răspundă adecvat.  Părinții care sunt consecvenți în cerințele și așteptările lor oferă copilului un cadru clar de comportament. Acest lucru ajută la reducerea confuziilor și a comportamentelor inadecvate, promovând comportamente pozitive și adaptative. Părinții trebuie să colaboreze strâns cu terapeuții, educatorii și alți profesioniști implicați în recuperarea copilului lor. Participarea activă la întâlniri și discuții regulate despre progresul și provocările copilului ajută la ajustarea intervențiilor și la asigurarea unei abordări consecvente între casă și școală sau centrul terapeutic. Recomandări pentru menținerea consecvenței Concluzie Consecvența părinților este o componentă esențială în recuperarea copiilor cu autism. De la stabilirea unei rutine și implementarea terapiei la domiciliu, până la comunicarea eficientă și colaborarea cu profesioniștii, părinții joacă un rol crucial în sprijinirea dezvoltării copilului lor. Deși provocările pot fi mari, beneficiile unei abordări consecvente sunt inestimabile, deschizând calea spre un viitor mai luminos și mai independent pentru copiii cu autism. Angajamentul și perseverența părinților sprijină nu doar dezvoltarea abilităților copilului, ci contribuie și la îmbunătățirea calității vieții întregii familii. Referințe: Burrell, T. L., & Borrego Jr, J. (2012). Parents’ involvement in ASD treatment: what is their role?. Cognitive and Behavioral Practice, 19(3), 423-432.Sicile-Kira, Chantal.  (2014). Autism spectrum disorders : the complete guide to understanding autism, Asperger’s syndrome, pervasive developmental disorder, and other ASDs. 1st Perigee pbk. ed. Viorica PîrliiPsiholog clinician/Terapeut ABA

Ce este un shadow? Un shadow este o persoană care oferă sprijin individualizat unui copil cu tulburare din spectrul autismului în mediul școlar sau în alte contexte sociale. Rolul shadow-ului este de a facilita integrarea și participarea activă a copilului în activitățile educaționale și sociale, oferindu-i suportul necesar pentru a depăși provocările cu care se confruntă. Un shadow poate fi un educator specializat, un terapeut sau un asistent educațional cu formare specifică în lucrul cu copiii cu nevoi speciale. Importanța shadow-ului pentru copiii cu autism Copiii cu tulburare din spectrul autismului se confruntă adesea cu dificultăți legate de comunicare, comportament și interacțiune socială. Un shadow poate oferi suportul necesar pentru depășirea acestor provocări, promovând: Când este obligatoriu un shadow? Concluzie Implicarea unui shadow poate fi esențială pentru copiii cu autism, oferind suportul necesar pentru a se integra și a progresa în mediul școlar și social. Prin intervenții personalizate și suport constant, shadow-ul creează un mediu propice pentru învățare și dezvoltare, asigurându-se că fiecare copil își atinge potențialul maxim. Totodată, suportul oferit de shadow poate contribui la creșterea autonomiei copilului, a încrederii în sine și la  dezvoltarea abilităților pentru o viață independentă. Referințe: DSM-5, Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (ediția a 5-a). Medicala CALLISTO.Hamid, A., Muhammad, H., & Ullah, I. (2020). Role of Shadow Teacher in the provision of Academic and Social Support for Children with Special Needs at Inclusive Schools. Journal of Inclusive Education, 4(1), 129-144.Manansala, M. A., & Dizon, E. I. (2008). Shadow teaching scheme for children with autism and attention deficit-hyperactivity disorder in regular schools. Education quarterly, 66(1). Viorica PîrliiPsiholog clinician/Terapeut ABA